DECORÁȚIE,decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului. 2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [Var.: (înv.) decorațiúne s. f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
DECORÁȚIEs.f.1. Insignă, semn distinctiv conferit cuiva pentru o faptă eroică, pentru evidențiere în muncă etc. 2. Arta și tehnica executării decorurilor. ♦ Totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. [Gen. -iei, var. decorațiune s.f. / cf. fr. décoration, it. decorazione, lat. decoratio]. (Sursa: DN )
DECORÁȚIEs. f. 1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă. 2. arta și tehnica executării decorurilor. ◊ ornamentație. ◊ totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. (< fr. décoration, lat. decoratio) (Sursa: MDN )
DECORÁȚIE s. 1. (depr.) tinichea, (impr.) medalie. (A primit o ~ pentru vitejie.)2. ornamentație. (O frumoasă ~ interioară.)3. v. podoabă. 4. v. îm-podobire. (Sursa: Sinonime )
decoráție s. f. (sil. -ți-e), art. decoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. decoráției; pl. decoráții, art. decoráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
DECORÁȚIE2 ~if. Însemn (medalie, ordin, insignă etc.) conferit cuiva pentru o faptă eroică sau pentru merite deosebite într-o activitate. [Art. decorația; G.-D. decorației; Sil. -ți-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis (Sursa: NODEX )
decorațiúne f. (lat. decoratio, – ónis). Înfrumusețare, ornament. Decor la teatru ca să reprezente locu unde s’a petrecut acțiunea. Semn distinctiv de metal conferit cuĭva de un șef de stat ca recompensă. – Și -áție. (Sursa: Scriban )
