DECONTÁRE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont. – V. deconta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DECONTÁRE s.f. Acțiunea de a deconta și rezultatul ei; decont. [< deconta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DECONTÁRE s. (FIN.) decont. (A face o ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

decontáre s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DECONTÁ, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DECONTÁ ~éz tranz. (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. décompter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DECONTÁ vb. I. tr. A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o operație oarecare). [< fr. décompter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DECONTÁ vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< fr. décompter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

decontá vb., ind. prez. 1 sg. decontéz, 3 sg. și pl. deconteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decontéze; ger. decontând (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard