Dex.Ro Mobile
DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte. (Sursa: DEX '98 )

DECÓNT s.n. Defalcare în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează a fi plătită. [Pl. -turi. / cf. fr. décompte]. (Sursa: DN )

DECÓNT s. n. defalcare a părții componente a unei sume primite sau plătite. (< fr. décompte) (Sursa: MDN )

DECÓNT s. v. decontare. (Sursa: Sinonime )

decónt s. n., pl. decónturi (Sursa: Ortografic )

DECÓNT ~uri n. ec. 1) Justificare a consumării unei sume primite, făcută prin descompunerea acesteia în elemente de detaliu și prin prezentarea documentelor. 2) Formular folosit în acest scop. /<fr. décompte (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
decont   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decont decontul
plural deconturi deconturile
genitiv-dativ singular decont decontului
plural deconturi deconturilor
vocativ singular
plural