DECONCERTÁNT, -Ă, deconcertanți, -te, adj. (Franțuzism) Care deconcertează; tulburător. – Din fr. déconcertant. (Sursa: DEX '98 )
DECONCERTÁNT, -Ă adj. Care tulbură, deconcertează; tulburător. [< fr. déconcertant]. (Sursa: DN )
DECONCERTÁNT, -Ă adj. care deconcertează. (< fr. déconcertant) (Sursa: MDN )
deconcertánt (livr.) adj. m., pl. deconcertánți; f. deconcertántă, pl. deconcertánte (Sursa: DOOM 2 )
DECONCERTÁNT adj. v. derutant. (Sursa: Sinonime )
deconcertánt adj. → concertant (Sursa: Ortografic )
| deconcertant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | deconcertant | deconcertantul | deconcertantă | deconcertanta |
| plural | deconcertanți | deconcertanții | deconcertante | deconcertantele |
| genitiv-dativ | singular | deconcertant | deconcertantului | deconcertante | deconcertantei |
| plural | deconcertanți | deconcertanților | deconcertante | deconcertantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
