DECONCENTRÁ, deconcentréz, vb. I. Tranz. A repartiza pe un spațiu mai larg. (din fr. déconcentrer) (Sursa: MDN )
deconcentrá vb. → concentra (Sursa: Ortografic )
| deconcentra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) deconcentra | deconcentrare | deconcentrat | deconcentrând | singular | plural |
| deconcentrează | deconcentrați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | deconcentrez | (să) deconcentrez | deconcentram | deconcentrai | deconcentrasem |
| a II-a (tu) | deconcentrezi | (să) deconcentrezi | deconcentrai | deconcentrași | deconcentraseși |
| a III-a (el, ea) | deconcentrează | (să) deconcentreze | deconcentra | deconcentră | deconcentrase |
| plural | I (noi) | deconcentrăm | (să) deconcentrăm | deconcentram | deconcentrarăm | deconcentraserăm, deconcentrasem* |
| a II-a (voi) | deconcentrați | (să) deconcentrați | deconcentrați | deconcentrarăți | deconcentraserăți, deconcentraseți* |
| a III-a (ei, ele) | deconcentrează | (să) deconcentreze | deconcentrau | deconcentrară | deconcentraseră |
* Formă nerecomandată
