Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

DECOLORÁT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) palid, șters. – V. decolora. (Sursa: DEX '98 )

DECOLORÁT adj. spălăcit, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieșit. (Un material textil ~). (Sursa: Sinonime )

decolorát, -ă adj. Care și-a perdut coloare, spălăcit. – Fig. Stil descolorat, fără vigoare. – Și desc- și disc-. (Sursa: Scriban )

DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre țesături) A-și pierde culoarea, a ieși (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se șterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare. (Sursa: DEX '98 )

A DECOLORÁ ~éz tranz. A face să se decoloreze. /<fr. décolorer, lat. decolorare (Sursa: NODEX )

A SE DECOLORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea unor factori nefavorabili); a se spălăci; a se șterge. 2) (despre culori) A deveni mai puțin intens. /<fr. décolorer, lat. decolorare (Sursa: NODEX )

DECOLORÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DECOLORA și A SE DECOLORA. 2) fig. (mai ales despre stil) Care este lipsit de expresie; inexpresiv; palid; șters; fad. /v. a decolora (Sursa: NODEX )

DECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a șterge culoarea de pe o țesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare]. (Sursa: DN )

DECOLORÁ vb. I. refl. a-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a șterge culoarea (de pe o țesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare) (Sursa: MDN )

DECOLORÁ vb. a ieși, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.) (Sursa: Sinonime )

A (se) decolora ≠ a (se) colora (Sursa: Antonime )

decolorá vb., ind. prez. 1 sg. decoloréz, 3 sg. și pl. decoloreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decoloréze; ger. decolorând (Sursa: Ortografic )

decoloréz v. tr. (lat. de-colóro, -coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea, spălăcesc: spălătura saŭ soarele decolorează stofele. – Și desc- și disc-. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
decolora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decolora decolorare decolorat decolorând singular plural
decolorea decolorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decolorez (să) decolorez decoloram decolorai decolorasem
a II-a (tu) decolorezi (să) decolorezi decolorai decolorași decoloraseși
a III-a (el, ea) decolorea (să) decoloreze decolora decoloră decolorase
plural I (noi) decolorăm (să) decolorăm decoloram decolorarăm decoloraserăm, decolorasem*
a II-a (voi) decolorați (să) decolorați decolorați decolorarăți decoloraserăți, decoloraseți*
a III-a (ei, ele) decolorea (să) decoloreze decolorau decolora decoloraseră
* Formă nerecomandată

decolorat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decolorat decoloratul decolora decolorata
plural decolorați decolorații decolorate decoloratele
genitiv-dativ singular decolorat decoloratului decolorate decoloratei
plural decolorați decoloraților decolorate decoloratelor
vocativ singular
plural