Dex.Ro Mobile
DECOLMATÁRE, decolmatări, s. f. Acțiunea de a decolmata și rezultatul ei. – V. decolmata. (Sursa: DEX '98 )

DECOLMATÁRE s.f. Deznisipare (a puțurilor). [< decolmata]. (Sursa: DN )

decolmatáre s. f., g.-d. art. decolmatării; pl. decolmatări (Sursa: Ortografic )

DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater. (Sursa: DEX '98 )

A DECOLMATÁ ~éz tranz. (canale, bazine etc.) A curăța de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. /<fr. décolmater (Sursa: NODEX )

DECOLMATÁ vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater]. (Sursa: DN )

DECOLMATÁ vb. tr. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin. (< fr. décolmater) (Sursa: MDN )

decolmatá vb., ind. prez.1 sg. decolmatéz, 3 sg. și pl. decolmateáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
decolmata   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decolmata decolmatare decolmatat decolmatând singular plural
decolmatea decolmatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decolmatez (să) decolmatez decolmatam decolmatai decolmatasem
a II-a (tu) decolmatezi (să) decolmatezi decolmatai decolmatași decolmataseși
a III-a (el, ea) decolmatea (să) decolmateze decolmata decolmată decolmatase
plural I (noi) decolmatăm (să) decolmatăm decolmatam decolmatarăm decolmataserăm, decolmatasem*
a II-a (voi) decolmatați (să) decolmatați decolmatați decolmatarăți decolmataserăți, decolmataseți*
a III-a (ei, ele) decolmatea (să) decolmateze decolmatau decolmata decolmataseră
* Formă nerecomandată

decolmatare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decolmatare decolmatarea
plural decolmatări decolmatările
genitiv-dativ singular decolmatări decolmatării
plural decolmatări decolmatărilor
vocativ singular decolmatare, decolmatareo
plural decolmatărilor