DECÓCȚIE, decocții. s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. décoction, lat. decoctio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DECÓCȚIE s.f. Fierberea unor plante în apă; (concr.) decoct. [Gen. -iei, var. decocțiune s.f. / < fr. décoction, lat. decoctio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DECÓCȚIE s. f. fierbere a unor plante în apă; decoct. (< fr. décoction, lat. decoctio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DECÓCȚIE s. v. decoct. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

decócție s. f. (sil. -ți-e), art. decócția (sil. -ți-a), g.-d. art. decócției; pl. decócții, art. decócțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DECÓCȚIE ~i f. 1) Operație de obținere a unui decoct. 2) v. DECOCT. [Art. decocția; G.-D. decocției; Sil. -ți-e] /<fr. décoction, lat. decoctio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

decocțiúne f. (lat. decóctio, -ónis). Acțiunea de a ferbe medicamente. Rezultatul eĭ, decoct. – Și -ócție. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard