DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DECISÍV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr. décisif, lat. decisivus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DECISÍV adj. 1. v. hotărâtor. 2. v. convingător. 3. v. esențial. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Decisiv ≠ nedecisiv, nedeterminant, nehotărâtor (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

decisív adj. m., pl. decisívi; f. sg. decisívă, pl. decisíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DECISÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care decide; în măsură să decidă ceva; determinant; hotărâtor. 2) Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitate de revenire; definitiv; hotărât; irevocabil. /<fr. décisif, lat. decisivus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard