Dex.Ro Mobile
DECIMÉTRU, (1) decimetri, s. m., (2) decimetre, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu a zecea parte dintr-un metru. 2. S. n. Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri. – Din fr. décimètre. (Sursa: DEX '98 )

DECIMÉTRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru lungimi, reprezentând a zecea parte dintr-un metru. ◊ Dublu-decimetru = instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm. // s.n. Riglă gradată, lungă de un decimetru. [Pl. (s.m.) -ri, (s.n.) -re. / cf. fr. décimètre]. (Sursa: DN )

DECIMÉTRU I. s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru lungime, a zecea parte dintr-un metru. II. s. n. riglă gradată, de zece centimetri. (< fr. décimètre) (Sursa: MDN )

decimétru s. m. (sil. -tru), art. decimétrul; pl. decimétri, art. decimétrii; simb. dm (Sursa: Ortografic )

decimétru m. (déci- și metru). O zecime dintr’un metru. S.n., pl. e. Riglă de constatat această lungime. (Sursa: Scriban )

DECIMÉTRU ~i m. Unitate de măsură a lungimii egală cu a zecea parte dintr-un metru. /<fr. décimetre (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
decimetru (u.m.; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decimetru decimetrul
plural decimetri decimetrii
genitiv-dativ singular decimetru decimetrului
plural decimetri decimetrilor
vocativ singular
plural

decimetru (riglă; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decimetru decimetrul
plural decimetre decimetrele
genitiv-dativ singular decimetru decimetrului
plural decimetre decimetrelor
vocativ singular
plural