DECIMÁȚIE, decimații, s. f. Decimare. – Din lat. decimatio, fr. décimation. (Sursa: DEX '98 )
DECIMÁȚIE s.f. (Ist.) Decimare. [Gen. -iei, var. decimațiune s.f. / cf. lat. decimatio, fr. décimation]. (Sursa: DN )
DECIMÁȚIE s. f. decimare. (< fr. décimation, lat. decimatio) (Sursa: MDN )
decimáție s. f. (sil. -ți-e), art. decimáția (sil. -ți-a), g.-d. art. decimáției; pl. decimáții, art. decimáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| decimație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | decimație | decimația |
| plural | decimații | decimațiile |
| genitiv-dativ | singular | decimații | decimației |
| plural | decimații | decimațiilor |
| vocativ | singular | decimație, decimațio |
| plural | decimațiilor |
