DECEPȚIONÁ,decepționez, vb. I. Tranz. A înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona. [Pr.: -ți-o-] – Din decepție. (Sursa: DEX '98 )
DECEPȚIONÁvb. I. tr. A provoca o decepție; a dezamăgi. [Pron. -ți-o-. / < decepție + -ona]. (Sursa: DN )
DECEPȚIONÁvb. tr. a provoca o decepție; a deziluziona, a dezamăgi. (< decepție + -ona) (Sursa: MDN )
DECEPȚIONÁ vb. v. dezamăgi. (Sursa: Sinonime )
decepționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. decepționéz, 3 sg. și pl. decepționeáză (Sursa: Ortografic )
A DECEPȚIONÁ ~éztranz. A face să se decepționeze; a deziluziona; a dezamăgi. [Sil. -ți-o-] /Din decepție (Sursa: NODEX )
A SE DECEPȚIONÁ mă ~ézintranz. A cădea în decepție; a ajunge în stare de decepție; a se deziluziona; a se dezamăgi. [Sil. -ți-o-] /Din decepție (Sursa: NODEX )
decepționéz v. tr. (d. decepțiune). Fac să vadă că e maĭ pe jos de iluziune. V. deziluzionez. (Sursa: Scriban )
