DECÉPȚIE, decepții, s. f. Înșelare a speranțelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune. [Var.: (înv.) decepțiúne s. f.] – Din fr. déception, lat. deceptio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DECÉPȚIE s.f. Dezamăgire, deziluzie; amăgire. [Gen. -iei, var. decepțiune s.f. / cf. fr. déception, lat. deceptio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DECÉPȚIE s. f. dezamăgire, deziluzie; amărăciune. (< fr. déception, lat. deceptio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DECÉPȚIE s. v. dezamăgire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Decepție ≠ iluzie, speranță (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

decépție (decépții), s. f. – Deziluzie, dezamăgire. – Var. decepțiune. Lat. deceptio, -onem (sec. XIX). – Der. decepționa, vb. (a decepționa). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

decépție s. f. (sil. -ți-e), art. decépția (sil. -ți-a), g.-d. art. decépției; pl. decépții, art. decépțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DECÉPȚIE ~i f. Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; dezamăgire; deziluzie. [Art. decepția; G.-D. decepției; Sil. -ți-e] /<fr. deception, lat. deceptio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

decepțiúne f. (lat. decéptio, -ónis, d. de-cipere, a înșela. V. în-cep). Acțiunea de a te înșela, de a te amăgi singur: Credem că acest metal e aur. Cînd colo, ce decepțiune! E aramă! – Și -épție. V. deziluziune, dezamăgire. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard