Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

DECÉNȚĂ s. f. Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decens. (Sursa: DEX '98 )

DECÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este în conformitate cu decența; plin de decență; cuviincios. /<fr. décent, lat. decens, ~ntis (Sursa: NODEX )

DECÉNȚĂ f. 1) Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a conveniențelor și a moralei; bună-cuviință. 2) Comportare care vădește o asemenea atitudine. [G.-D. decenței] /<fr. décence, lat. decentia (Sursa: NODEX )

DECÉNT, -Ă adj. Cuviincios. [Cf. fr. décent, lat. decens]. (Sursa: DN )

DECÉNȚĂ s.f. Bună-cuviință; pudoare. [Cf. fr. décence, lat. decentia]. (Sursa: DN )

DECÉNT, -Ă adj. 1. cuviincios; reverențios, plin de decență. 2. pudic, rușinos. (< fr. décent, lat. decens) (Sursa: MDN )

DECÉNȚĂ s. f. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia) (Sursa: MDN )

DECÉNT adj. 1. v. politicos. 2. pudic, rușinos, sfios. (O comportare ~.) 3. acceptabil, onorabil. (Duce o viață ~.) (Sursa: Sinonime )

DECÉNȚĂ s. 1. v. politețe. 2. v. bună-cuviință. (Sursa: Sinonime )

Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, nerușinat, obraznic (Sursa: Antonime )

Decență ≠ indecență (Sursa: Antonime )

decént (tă), adj. – Cuviincios, pudic. Fr. décent. – Der. (din fr.) indecent, adj.; decență, s. f.; indecență, s. f. (Sursa: DER )

decént adj. m., pl. decénți; f. sg. decéntă, pl. decénte (Sursa: Ortografic )

decénță s. f., g.-d. art. decénței (Sursa: Ortografic )

decént, -ă adj. (lat. décens, -éntis, d. decet, se cuvine. V. decor). Conform decențeĭ, cuviincĭos: purtare, vorbă decentă. Adv. În mod decent. (Sursa: Scriban )

decénță f., pl. e (lat. decentia). Onestitate exterioară, cuviință. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
decent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decent decentul decentă decenta
plural decenți decenții decente decentele
genitiv-dativ singular decent decentului decente decentei
plural decenți decenților decente decentelor
vocativ singular
plural

decență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decență decența
plural
genitiv-dativ singular decențe decenței
plural
vocativ singular decență, decențo
plural