DECARBONATÁRE s.f. Acțiunea de a decarbonata și rezultatul ei. [< decarbonata]. (Sursa: DN )
DECARBONATÁRE s. f. 1. acțiunea de a decarbonata. 2. proces de spălare de carbonați a unui sol. (< decarbonata) (Sursa: MDN )
decarbonatáre s. f., g.-d. art. decarbonatării (Sursa: Ortografic )
DECARBONATÁ vb. I. tr. A înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. [< fr. décarbonater]. (Sursa: DN )
DECARBONATÁ vb. tr. a înlătura anhidrida carbonică dintr-o substanță. (< fr. décarbonater) (Sursa: MDN )
decarbonatá vb., ind. prez. 3 sg. decarbonateáză (Sursa: Ortografic )
| decarbonata verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) decarbonata | decarbonatare | decarbonatat | decarbonatând | singular | plural |
| decarbonatează | decarbonatați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | decarbonatez | (să) decarbonatez | decarbonatam | decarbonatai | decarbonatasem |
| a II-a (tu) | decarbonatezi | (să) decarbonatezi | decarbonatai | decarbonatași | decarbonataseși |
| a III-a (el, ea) | decarbonatează | (să) decarbonateze | decarbonata | decarbonată | decarbonatase |
| plural | I (noi) | decarbonatăm | (să) decarbonatăm | decarbonatam | decarbonatarăm | decarbonataserăm, decarbonatasem* |
| a II-a (voi) | decarbonatați | (să) decarbonatați | decarbonatați | decarbonatarăți | decarbonataserăți, decarbonataseți* |
| a III-a (ei, ele) | decarbonatează | (să) decarbonateze | decarbonatau | decarbonatară | decarbonataseră |
* Formă nerecomandată
| decarbonatare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | decarbonatare | decarbonatarea |
| plural | decarbonatări | decarbonatările |
| genitiv-dativ | singular | decarbonatări | decarbonatării |
| plural | decarbonatări | decarbonatărilor |
| vocativ | singular | decarbonatare, decarbonatareo |
| plural | decarbonatărilor |
