DECAPITÁT, -Ă, decapitați, -te, adj. Ucis, executat prin tăierea capului; căruia i s-a tăiat capul. – V. decapita. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DECAPITÁT adj. (înv.) scurtat. (Condamnat ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ◊ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DECAPITÁ ~éz tranz. 1) (condam-nați) A executa prin tăierea capului. 2) (bovine) A tăia, înlăturând capul. /<fr. décapiter, lat. decapitare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DECAPITÁ vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DECAPITÁ vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ◊ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc. (< fr. décapiter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DECAPITÁ vb. (înv.) a descăpățâna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

decapitá vb., ind. prez. 1 sg. decapitéz, 3 sg. și pl. decapiteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

decapitéz v. tr. (fr. décapiter, mlat. decápito, -táre, d. de și cáput, cápitis, cap. V. scapăt). Taĭ capu despărțindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. descăpățînez. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard