Dex.Ro Mobile
DECALOTÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a decalota. [< decalota]. (Sursa: DN )

DECALOTÁ vb. I. tr. (Med.) 1. A descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului. 2. A îndepărta chirurgical calota craniană. [< fr. décalotter]. (Sursa: DN )

decalotá vb. tr. 1. A descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuțului. 2. A îndepărta chirurgical calota craniană. (< fr. décalotter) (Sursa: MDN )

Declinări/Conjugări
decalota   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decalota decalotare decalotat decalotând singular plural
decalotea decalotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decalotez (să) decalotez decalotam decalotai decalotasem
a II-a (tu) decalotezi (să) decalotezi decalotai decalotași decalotaseși
a III-a (el, ea) decalotea (să) decaloteze decalota decalotă decalotase
plural I (noi) decalotăm (să) decalotăm decalotam decalotarăm decalotaserăm, decalotasem*
a II-a (voi) decalotați (să) decalotați decalotați decalotarăți decalotaserăți, decalotaseți*
a III-a (ei, ele) decalotea (să) decaloteze decalotau decalota decalotaseră
* Formă nerecomandată

decalotare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decalotare decalotarea
plural decalotări decalotările
genitiv-dativ singular decalotări decalotării
plural decalotări decalotărilor
vocativ singular decalotare, decalotareo
plural decalotărilor