Dex.Ro Mobile
DECADÉNT, -Ă, decadenți, -te, adj. 1. Care se găsește în decadență, în declin. 2. Care prezintă caracterele decadentismului; propriu decadentismului. – Din fr. décadent. (Sursa: DEX '98 )

DECADÉNȚĂ, decadențe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. – Din fr. décadence, lat. decadentia. (Sursa: DEX '98 )

DECADÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care manifestă decadență; în decadență. 2) Care ține de decadentism; propriu decadentismului. Atitudine ~tă. /<fr. décadent (Sursa: NODEX )

DECADÉNT2 ~ți m. Adept al decadentismului. /<fr. décadent (Sursa: NODEX )

DECADÉNȚĂ ~e f. Proces de trecere de la o stare superioară la una inferioară; regres; declin; decădere. /<fr. décadence, lat. decadentia (Sursa: NODEX )

DECADÉNT, -Ă adj. 1. Care decade, în declin. 2. Propriu decadentismului. // s.m. și f. Adept al decadentismului. [Cf. fr. décadent, it. decadente]. (Sursa: DN )

DECADÉNȚĂ s.f. Decădere (socială, culturală, politică, economică), declin, coborâre. ♦ Decădere morală, depravare. [Cf. it. decadenza, fr. décadence, lat. decadentia]. (Sursa: DN )

DECADÉNT, -Ă I. adj. 1. care se află în decadență; în regres. II. adj., s. m. f. (adept) al decadentismului. (< fr. décadent) (Sursa: MDN )

DECADÉNȚĂ s. f. decădere, declin, regres. ◊ corupție, degradare morală, depravare. (< fr. décadence, lat. decadentia) (Sursa: MDN )

DECADÉNȚĂ s. 1. v. declin. 2. v. corupție. (Sursa: Sinonime )

Decadență ≠ ascensiune, progres (Sursa: Antonime )

Decadență ≠ ascensiune (Sursa: Antonime )

decadént adj. m., pl. decadénți; f. sg. decadéntă, pl. decadénte (Sursa: Ortografic )

decadénță s. f., g.-d. art. decadénței; pl. decadénțe (Sursa: Ortografic )

decadént, -ă adj. și s. (fr.décadent, it. decadente, d. lat. cádens, -éntis, care cade, și pref. de-). Care decade: monarhie decadentă. Căruĭa-ĭ plac rafinăriile decadențeĭ: poet decadent, un decadent. (Sursa: Scriban )

decadénță f., pl. e (fr. décadence, it. decadenza. V. cadență și decădére). Starea lucruluĭ care decade, care se ruinează: decadență de caracter; decadența poeziiĭ, a imperiuluĭ roman. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
decadent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decadent decadentul decadentă decadenta
plural decadenți decadenții decadente decadentele
genitiv-dativ singular decadent decadentului decadente decadentei
plural decadenți decadenților decadente decadentelor
vocativ singular
plural

decadență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decadență decadența
plural decadențe decadențele
genitiv-dativ singular decadențe decadenței
plural decadențe decadențelor
vocativ singular decadență, decadențo
plural decadențelor