DECADÉNȚĂ, decadențe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. – Din fr. décadence, lat. decadentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DECADÉNȚĂ s.f. Decădere (socială, culturală, politică, economică), declin, coborâre. ♦ Decădere morală, depravare. [Cf. it. decadenza, fr. décadence, lat. decadentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DECADÉNȚĂ s. f. decădere, declin, regres. ◊ corupție, degradare morală, depravare. (< fr. décadence, lat. decadentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DECADÉNȚĂ s. 1. v. declin. 2. v. corupție. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Decadență ≠ ascensiune, progres (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

Decadență ≠ ascensiune (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

decadénță s. f., g.-d. art. decadénței; pl. decadénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

decadénță f., pl. e (fr. décadence, it. decadenza. V. cadență și decădére). Starea lucruluĭ care decade, care se ruinează: decadență de caracter; decadența poeziiĭ, a imperiuluĭ roman. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

DECADÉNȚĂ ~e f. Proces de trecere de la o stare superioară la una inferioară; regres; declin; decădere. /<fr. décadence, lat. decadentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard