Dex.Ro Mobile
DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter. (Sursa: DEX '98 )

DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter]. (Sursa: DN )

DEBUTÁ vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter) (Sursa: MDN )

DEBUTÁ vb. 1. v. începe. 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu ...) (Sursa: Sinonime )

debutá vb., ind. prez. 1 sg. debutéz, 3 sg. și pl. debuteáză (Sursa: Ortografic )

A DEBUTÁ ~éz intranz. 1) (despre persoane) A-și face debutul. 2) (despre acțiuni) A se manifesta prin primele semne caracteristice. /<fr. débuter (Sursa: NODEX )

debutéz v. intr. (fr. débuter, d. but, scop). Îmĭ încep cariera: a debutat ca prefect. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
debuta   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debuta debutare debutat debutând singular plural
debutea debutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debutez (să) debutez debutam debutai debutasem
a II-a (tu) debutezi (să) debutezi debutai debutași debutaseși
a III-a (el, ea) debutea (să) debuteze debuta debută debutase
plural I (noi) debutăm (să) debutăm debutam debutarăm debutaserăm, debutasem*
a II-a (voi) debutați (să) debutați debutați debutarăți debutaserăți, debutaseți*
a III-a (ei, ele) debutea (să) debuteze debutau debuta debutaseră
* Formă nerecomandată