DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola. (Sursa: DEX '98 )
DEBUSOLÁT, -Ă adj. (Liv.) Dezorientat. [Et. incertă]. (Sursa: DN )
DEBUSOLÁT, -Ă adj. descumpănit, dezorientat. (< fr. déboussolé) (Sursa: MDN )
DEBUSOLÁT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit. (Sursa: Sinonime )
debusolát adj. m., pl. debusoláți; f. sg. debusolátă, pl. debusoláte (Sursa: Ortografic )
DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler. (Sursa: DEX '98 )
A DEBUSOLÁ ~éz tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler (Sursa: NODEX )
A SE DEBUSOLÁ mă ~éz intranz. A pierde simțul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler (Sursa: NODEX )
DEBUSOLÁ vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler) (Sursa: MDN )
DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci. (Sursa: Sinonime )
debusolá vb., ind. prez.1 sg. debusoléz, 3 sg. și pl. debusoleáză (Sursa: Ortografic )
| debusola verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) debusola | debusolare | debusolat | debusolând | singular | plural |
| debusolează | debusolați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | debusolez | (să) debusolez | debusolam | debusolai | debusolasem |
| a II-a (tu) | debusolezi | (să) debusolezi | debusolai | debusolași | debusolaseși |
| a III-a (el, ea) | debusolează | (să) debusoleze | debusola | debusolă | debusolase |
| plural | I (noi) | debusolăm | (să) debusolăm | debusolam | debusolarăm | debusolaserăm, debusolasem* |
| a II-a (voi) | debusolați | (să) debusolați | debusolați | debusolarăți | debusolaserăți, debusolaseți* |
| a III-a (ei, ele) | debusolează | (să) debusoleze | debusolau | debusolară | debusolaseră |
* Formă nerecomandată
| debusolat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | debusolat | debusolatul | debusolată | debusolata |
| plural | debusolați | debusolații | debusolate | debusolatele |
| genitiv-dativ | singular | debusolat | debusolatului | debusolate | debusolatei |
| plural | debusolați | debusolaților | debusolate | debusolatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
