DEBRIDÁRE s.f. Acțiunea de a debrida și rezultatul ei. [< debrida]. (Sursa: DN )
DEBRIDÁ vb. I. tr. (Med.) A suprima bridele care comprimă un organ. ♦ A lărgi o plagă accidentală. [< fr. débrider]. (Sursa: DN )
DEBRIDÁ vb. tr. (med.) a suprima bridele care comprimă un organ. ◊ a lărgi o plagă accidentală. (< fr. débrider) (Sursa: MDN )
debridá vb., ind. prez.3 sg. debrideáză (Sursa: Ortografic )
| debrida verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) debrida | debridare | debridat | debridând | singular | plural |
| debridează | debridați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | debridez | (să) debridez | debridam | debridai | debridasem |
| a II-a (tu) | debridezi | (să) debridezi | debridai | debridași | debridaseși |
| a III-a (el, ea) | debridează | (să) debrideze | debrida | debridă | debridase |
| plural | I (noi) | debridăm | (să) debridăm | debridam | debridarăm | debridaserăm, debridasem* |
| a II-a (voi) | debridați | (să) debridați | debridați | debridarăți | debridaserăți, debridaseți* |
| a III-a (ei, ele) | debridează | (să) debrideze | debridau | debridară | debridaseră |
* Formă nerecomandată
| debridare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | debridare | debridarea |
| plural | debridări | debridările |
| genitiv-dativ | singular | debridări | debridării |
| plural | debridări | debridărilor |
| vocativ | singular | debridare, debridareo |
| plural | debridărilor |
