Dex.Ro Mobile
DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer. (Sursa: DEX '98 )

DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desțepeni (mașini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). [P.i. -chez și deblóc. / < fr. débloquer]. (Sursa: DN )

DEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ◊ a desțepeni (mașini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). (< fr. débloquer) (Sursa: MDN )

DEBLOCÁ vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraș asediat.) (Sursa: Sinonime )

deblocá vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. deblochéz, 3 sg. și pl. deblocheáză (Sursa: Ortografic )

A DEBLOCÁ ~chéz tranz. 1) (artere de comunicație) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulatie); a degaja. 2) tehn. (mașini, instalații blocate) A repune în funcțiune. 3) ec. (sume de bani sau valori bănești blocate) A repune în circulație. /<fr. débloquer (Sursa: NODEX )

A debloca ≠ a bloca (Sursa: Antonime )

deblochéz, a - v. tr. (fr. débloquer). Liberez de blocadă, despresor. A debloca un corp de funcționarĭ, a-ĭ scoate la pensie pe ceĭ bătrânĭ ca să înainteze ceĭ tinerĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
debloca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debloca deblocare deblocat deblocând singular plural
deblochea deblocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deblochez (să) deblochez deblocam deblocai deblocasem
a II-a (tu) deblochezi (să) deblochezi deblocai deblocași deblocaseși
a III-a (el, ea) deblochea (să) deblocheze debloca deblocă deblocase
plural I (noi) deblocăm (să) deblocăm deblocam deblocarăm deblocaserăm, deblocasem*
a II-a (voi) deblocați (să) deblocați deblocați deblocarăți deblocaserăți, deblocaseți*
a III-a (ei, ele) deblochea (să) deblocheze deblocau debloca deblocaseră
* Formă nerecomandată