DEBÍL, -Ă,debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis. (Sursa: DEX '98 )
debíl adj. m., pl. debíli; f. sg. debílă, pl.debíle (Sursa: Ortografic )
débil, -ă adj. (lat. débilis, d. debére, [din de-hăbere], a avea maĭ puțin, a fi debitor). Slab, fără putere, vorbind de ființe. – Fals debíl (fr. débile). (Sursa: Scriban )
DEBÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre ființe, organisme) Care are o constituție lipsită de vigoare; firav; slab; plăpând. 2) și substantival (despre persoane) Care se caracterizează prin slabe capacități mintale; înapoiat mintal. /<fr. débile, lat. debilis (Sursa: NODEX )