DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade. (Sursa: DEX '98 )
DEBANDÁDĂ f. 1) Lipsă de ordine; harababură; dezordine. 2) Lipsă de organizare, de disciplină. /<fr. débandade (Sursa: NODEX )
DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială; dezordine. [< fr. débandade]. (Sursa: DN )
DEBANDÁDĂ s. f. dezorganizare. (< fr. débandade) (Sursa: MDN )
DEBANDÁDĂ s. dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală, (livr.) degringoladă, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (Era o mare ~ în funcționarea instituției.) (Sursa: Sinonime )
Debandadă ≠ orânduială, ordine, rânduială, regulă, disciplină (Sursa: Antonime )
debandádă s. f., g.-d. art. debandádei (Sursa: Ortografic )
debandádă f., pl. e (fr. débandade, d. bande, bandă). Risipire, fuga membrilor unuĭ grup: debandada unuĭ partid. (Sursa: Scriban )
| debandadă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | debandadă | debandada |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | debandade | debandadei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | debandadă, debandado |
| plural | — |
