DEBÁCLU, debacluri, s. n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle. (Sursa: DEX '98 )
DEBÁCLU s.n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle]. (Sursa: DN )
DEBÁCLU s. n. 1. rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. 2. (fig.) prăbușire, dezastru. (< fr. débâcle) (Sursa: MDN )
debáclu s. n. (sil. -clu), pl. debácluri (Sursa: Ortografic )
| debaclu (pl. debacluri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | debaclu | debaclul |
| plural | debacluri | debaclurile |
| genitiv-dativ | singular | debaclu | debaclului |
| plural | debacluri | debaclurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| debaclu (pl. debacle) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | debaclu | debaclul |
| plural | debacle | debaclele |
| genitiv-dativ | singular | debaclu | debaclului |
| plural | debacle | debaclelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
