DEȘÉRTIC, -Ă, deșertici, -ce, adj. De deșert. – Deșert + suf. -ic (după fr. désertique). (Sursa: DEX '98 )
DEȘÉRTIC, -Ă adj. Care aparține deșertului. [Var. dezertic, -ă adj. / < fr. désertique]. (Sursa: DN )
DEȘÉRTIC, -Ă adj. care aparține deșertului; de deșert. (după fr. désertique) (Sursa: MDN )
deșértic adj. m., pl. deșértici; f. sg. deșértică, pl. deșértice (Sursa: Ortografic )
DEȘÉRTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de deșert; propriu deșertului. Plantă ~că. /deșert + suf. ~ic (Sursa: NODEX )
| deșertic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | deșertic | deșerticul | deșertică | deșertica |
| plural | deșertici | deșerticii | deșertice | deșerticele |
| genitiv-dativ | singular | deșertic | deșerticului | deșertice | deșerticei |
| plural | deșertici | deșerticilor | deșertice | deșerticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
