DATÁT, -Ă,datați, -te, adj. (Despre fapte, evenimente etc.) Căruia i s-a stabilit data. ♦ (Despre acte, scrisori etc.) Care poartă dată. – V. data. (Sursa: DEX '98 )
DATÁ,datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la ”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater. (Sursa: DEX '98 )
A DATÁ ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. datez (Sursa: NODEX )
DÁTAs.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da]. (Sursa: DN )
DATÁvb. I.1.tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2.intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare]. (Sursa: DN )
DÁTA1s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data) (Sursa: MDN )
DATÁ2vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater) (Sursa: MDN )
DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.) (Sursa: Sinonime )
datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză (Sursa: Ortografic )
