A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfătui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat
A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion
A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă
A căuta acul în carul cu fân = a se apuca de o muncă zadarnică
A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic
A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu
A fi mână largă = a fi darnic, generos
A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți, pentru a zădărnici o acțiune, un plan
A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune
A se pune cruce = a se împotrivi unei acțiuni, a se pune de-a curmezișul spre a o zădărnici
A se pune în cruciș și în curmeziș (sau în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune
A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi desperate (și zadarnice)
A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut
A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist
A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat
A-și sparge pieptul (strigând, vorbind etc.) = a striga din răsputeri, a obosi (strigând, vorbind etc. zadarnic)
În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic
În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic
În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fără folos, zadarnic
În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van
DÁRNIC, -Ă,darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 )
dárnic adj. m., pl. dárnici; f. sg. dárnică, pl. dárnice (Sursa: Ortografic )
dárnic, -ă adj. (vsl. darnikŭ). Căruĭa-ĭ place să dăruĭască, munific, generos, liberal. (Sursa: Scriban )
DÁRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are plăcerea de a oferi daruri; mereu dispus să ajute material în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; generos; galanton. 2) (despre terenuri, soluri) Care dă rod mare; roditor; mănos; fertil; fecund; bogat. /dar + suf. ~nic (Sursa: NODEX )
