DÁRDĂ,darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda. (Sursa: DEX '98 )
DÁRDĂs.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard]. (Sursa: DN )
dárdă (dárde), s. f. – Suliță scurtă. Sb., pol. darda (Cihac, II, 91), cf. mag. dárda, din it. darda. Sec. XVII. (Sursa: DER )
dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde (Sursa: Ortografic )
dárdă f., pl. e (sîrb. pol. darda, lance, ung. dárda, d. it. dardo, pv. vfr. dart, nfr. dard, d. vgerm. tart). Vechĭ. Suliță. (Sursa: Scriban )