Dex.Ro Mobile
DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. Din regiunea Dunării; dunărean. [Pr.: -bi-an] – Din fr. danubien. (Sursa: DEX '98 )

DANUBIÁN, -Ă adj. Dunărean. [Pron. -bi-an, pl. -ieni, -iene. / cf. danubien < Danubius – numele latinesc al Dunării]. (Sursa: DN )

DANUBIÁN, -Ă adj. din regiunea Dunării; dunărean. (< fr. danubien) (Sursa: MDN )

DANUBIÁN adj. v. dunărean. (Sursa: Sinonime )

danubián adj. m. (sil. -bi-an), pl. danubiéni (sil. -bi-eni); f. sg. danubiánă, pl. danubiéne (Sursa: Ortografic )

danubián, -ă adj. și s. De la Dunăre (lat. Danubius și Danuvius). (Sursa: Scriban )

DANUBIÁN ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Dunăre; propriu Dunării; dunărean. 2) Care se află pe malurile Dunării; din apropierea Dunării; de pe Dunăre; dunărean. [Sil. -bi-an] /<fr. danubien (Sursa: NODEX )

CAVALERII DANUBIENI (în mitologia geto-dacilor), divinități în prov. romane dunărene înfățișate sub forma unor călăreți, care poartă în vârful suliței balaurul dacic. Constituie, probabil, o dedublare a Cavalerului Trac. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
danubian   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular danubian danubianul danubia danubiana
plural danubieni danubienii danubiene danubienele
genitiv-dativ singular danubian danubianului danubiene danubienei
plural danubieni danubienilor danubiene danubienelor
vocativ singular
plural