DANTÚRĂ,danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. (Sursa: DEX '98 )
DANTÚRĂf. 1) Totalitate a dinților (din gură); dentiție. ◊ ~ falsă proteză dentară. 2) Fel în care sunt aranjați dinții pe maxilar; dentiție. 3) tehn. Ansamblul dinților unei roți. [G.-D. danturii] /<fr. denture (Sursa: NODEX )
DANTÚRĂs.f.1. Totalitatea dinților unui om; (p. ext.) felul în care sunt așezați dinții. 2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture]. (Sursa: DN )
DANTÚRĂs. f. 1. totalitatea dinților unui om. ◊ dentiție (3). 2. ansamblu al dinților unor organe de mașini sau de utilaje. (< fr. denture) (Sursa: MDN )
DANTÚRĂ s. dentiție. (Are o ~ perfectă.) (Sursa: Sinonime )
dantúră s. f., g.-d. art. dantúrii; pl. dantúri (Sursa: Ortografic )
DANTURÁ,danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură. (Sursa: DEX '98 )
A DANTURÁ ~éztranz. tehn. (roți) A înzestra cu dantură (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantură (Sursa: NODEX )
DANTURÁvb. I. tr. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură]. (Sursa: DN )
DANTURÁvb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură) (Sursa: MDN )
danturá vb., ind. prez. 1 sg. danturéz, 3 sg. și pl. dantureáză (Sursa: Ortografic )
