A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat
A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale
DAMNÁT, -Ă,damnați, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. – Din fr. damné, lat. damnatus. (Sursa: DEX '98 )
DAMNÁT, -Ăadj. (Liv.) Condamnat la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. [Cf. lat. damnatus]. (Sursa: DN )
DAMNÁT, -Ăadj. 1. condamnat la chinurile infernului. 2. blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul public. (< fr. damné, lat. damnatus) (Sursa: MDN )
damnát adj. m., pl. damnáți; f. sg. damnátă, pl. damnáte (Sursa: Ortografic )
damnát, -ă adj. și s. Condamnat la muncile iaduluĭ. Carte damnată, a căreĭ citite e oprită. (Sursa: Scriban )
DAMNÁ,damnez, vb. I. Tranz. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare. (Sursa: DEX '98 )
A DAMNÁ ~éztranz. 1) ist. rel. A condamna la chinurile infernului. 2) A supune unui blestem; a blestema. /<fr. damner, lat. damnare (Sursa: NODEX )
DAMNÁvb. I. tr. (Liv.) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. [< fr. damner, cf. lat. damnare]. (Sursa: DN )
DAMNÁvb. tr. 1. a condamna la chinurile infernului. 2. a blestema, a reproba. (< fr. damner, lat. damnare) (Sursa: MDN )
damná vb., ind. prez. 1 sg. damnéz, 3 sg. și pl. damneáză (Sursa: Ortografic )
damnéz v. tr. (lat. damnare. V. condamn, daună). Condamn la muncile iaduluĭ. Damnez o carte, opresc citire eĭ. (Sursa: Scriban )
