DÁLTĂ,dălți, s. f. Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato. (Sursa: DEX '98 )
DÁLTĂ s. (TEHN.) (înv.) scobitoare. (~ folosită în sculptură.) (Sursa: Sinonime )
dáltă (dắlți), s. f. – Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă. Sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. Cf. baltă. – Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s. f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s. m. (cioplitor). (Sursa: DER )
dáltă s. f., g.-d. art. dălții; pl. dălți (Sursa: Ortografic )
dáltă f., pl. e și (ob.) dălțĭ (vsl. bg. dlato). Un instrument de săpat în peatră orĭ în lemn. V. rangă și șurubelniță. (Sursa: Scriban )
DÁLTĂ dălțif. Unealtă de oțel în formă de pană, folosită la cioplit, în lemn sau în piatră; cioplitor. [G.-D. dălții] /<sl. dlata (Sursa: NODEX )
