DÂMB,dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb. (Sursa: DEX '98 )
DÂMB s. (GEOGR.) înălțime, ridicătură, (rar) înălțătură, (reg.) dâlmă. (Înaintea dealului se află un ~.) (Sursa: Sinonime )
dâmb s. n., pl. dâmburi (Sursa: Ortografic )
DÂMB ~urin. 1) Formă de relief mai mică decât dealul; delușor; colină. 2) Ridicătură (mică) de pământ la marginea unei gropi sau a unui șanț. /<ung. domb (Sursa: NODEX )
dîmb (dấmburi), s. n. – Deal, înălțime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbŭ „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi, Dict., 123; Scriban); cf. dubă, dumbravă. Pare cuvînt identic cu dîlm, s. n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminări cu gîlmă „protuberanță”. – Der. dîmbos, adj. (muntos); dîmbeț (var. dumbeț), s. n. (munte mic); dumbeț, s. m. (plantă, Teucrium chamaedrys). Cf. Pușcariu, Dacor., I, 231. (Sursa: DER )
