D s. m. invar. A șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: de]. (Sursa: DEX '98 )
d1 (literă) [cit. de / dî] s. m. / s. n., pl. d / d-uri (Sursa: DOOM 2 )
d2 (sunet) [cit. dî], s. m. pl. d (Sursa: DOOM 2 )
D, d s. m. invar . [cit. de] (Sursa: Ortografic )
d m. A patra literă a alfabetuluĭ latin. Reprezentă un sunet dental sonor, după cum t reprezentă tot acel sunet, dar mut. Ca cifră, la Romanĭ însemna și „500”. (Sursa: Scriban )
d (METR.) Simbol pentru prefixul „deci”. (Sursa: DE )
D s. m. invar. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală sonoră). 2. (MUZ.) Notație literală la anglosaxoni și germani pentru sunetul re.3. Cifră romană cu valoarea 500. 4. (METR.) Simbol pentru dedye.5. Simbol pentru deuteriu.6. Simbol pentru zi. (Sursa: DE )
