CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Pr.: că-u-. – Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Căuta + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Din căuta + suf. -(ă)tură. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CĂUTĂTÚRĂ s. v. privire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

căutătúră s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătúrii; pl. căutătúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

căutătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căutăriĭ. Uĭtătură, privire: avea o căutătură de hoț. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CĂUTĂTÚRĂ ~i f. Felul de a se uita al cuiva; expresie a ochilor; privire. [Sil. că-u-] /v. a cauta (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard