CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -ită. (Sursa: DEX '98 )
CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană. (Sursa: DLRM )
CĂTĂNÍȚĂ s. v. soldățel. (Sursa: Sinonime )
cătăníță s. f., g.-d. art. cătăníței; pl. cătăníțe (Sursa: Ortografic )
| cătăniță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cătăniță | cătănița |
| plural | cătănițe | cătănițele |
| genitiv-dativ | singular | cătănițe | cătăniței |
| plural | cătănițe | cătănițelor |
| vocativ | singular | cătăniță, cătănițo |
| plural | cătănițelor |
