CĂRĂUȘÍ, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuș. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CĂRĂUȘÍ, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Din cărăuș. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

cărăușí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușésc, imperf. 3 sg. cărăușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărăușeáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. – Căra + suf. -uș. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CĂRĂÚȘ ~i m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; căruțaș. /a căra + suf. ~uș (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, așezată lângă a doua stea din proțap. – Din căra + suf. -ăuș. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CĂRĂÚȘ s. v. căruțaș. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CĂRĂÚȘUL s. art. v. alcor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cărăúș s. m., pl. cărăúși (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cărăúș m. (d. car). Cărător, transportator (cu caru), harabagiŭ. V. chirigiŭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

cărăușésc v. tr. Trans. Car cu caru. V. intr. Trăĭesc ca cărăuș. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard