CĂRÚȚ,căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț. (Sursa: DEX '98 )
CĂRÚȚ,căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car.2. Căruță mică (trasă sau împinsă cu mâna) care servește la transportul poverilor ușoare. 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Din car + suf. -uț. (Sursa: DLRM )
CĂRÚȚ s. v. cărucior. (Sursa: Sinonime )
cărúț s. n., pl. cărúțuri (Sursa: Ortografic )
cărúț n., pl. urĭ (d. căruță). Căruță mică de tras saŭ de împins cu mîna (ca cele de copiĭ). Conținutu unuĭ căruț. (Sursa: Scriban )
CĂRÚȚ ~urin. (diminutiv de la car) 1) Cărucior împins cu mâna, folosit pentru poveri ușoare. 2) Cărucior de copii. 3) Partea mobilă a unor mașini care lunecă sau se mișcă pe rotițe. /car + suf. ~uț (Sursa: NODEX )
