CĂLCĂTÚRĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CĂLCĂTÚRĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Lat. calcatura. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CĂLCĂTÚRĂ s. v. mers. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

călcătúră s. f., g.-d. art. călcătúrii; pl. călcătúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

călcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu călcăriĭ, urmă. Felu de a călca. Epilepsie, boala copiilor. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CĂLCĂTÚRĂ ~i f. 1) Mod de a merge (al cuiva); fel de a umbla; mers; umblet; alură. 2) Locul unde a călcat cineva cu piciorul; urmă. /a călca + suf. ~ătură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard