CĂCIULEÁLĂ, căciuleli, s. f. Căciulire. – Căciuli + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
CĂCIULEÁLĂ, căciuleli, s. f. Căciulire. – Din căciuli + suf. -eală. (Sursa: DLRM )
CĂCIULEÁLĂ s. v. înjosire, ploconeală, plo-conire, umilire. (Sursa: Sinonime )
căciuleálă s. f., g.-d. art. căciulélii; pl. căciuléli (Sursa: Ortografic )
| căciuleală substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | căciuleală | căciuleala |
| plural | căciuleli | căciulelile |
| genitiv-dativ | singular | căciuleli | căciulelii |
| plural | căciuleli | căciulelilor |
| vocativ | singular | căciuleală, căciulealo |
| plural | căciulelilor |
