Dex cuviincios, cuviincios, definiţie cuviincios, dex.ro Mobile

(A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios
A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios
A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil
Fără perdea = (care este exprimat, spus, făcut etc.) pe față, fără înconjur, în mod necuviincios, trivial

CUVIINCIÓS, -OÁSĂ, cuviincioși, -oase. adj. 1. Care respectă regulile bunei cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător, convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios. (Sursa: DEX '98 )

CUVIINCIÓS adj. v. adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor. (Sursa: Sinonime )

cuviinciós adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. cuviincióși; f. sg. cuviincioásă, pl. cuviincioáse (Sursa: Ortografic )

CUVIINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care respectă buna-cuviință; decent. [Sil. -vi-in-] /cuviință + suf. ~ios (Sursa: NODEX )

cuviincios adjectiv		masculin		feminin
cuviincios adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cuviincios	cuviinciosul	cuviincioasă	cuviincioasa
nominativ-acuzativ	plural	cuviincioși	cuviincioșii	cuviincioase	cuviincioasele
genitiv-dativ	singular	cuviincios	cuviinciosului	cuviincioase	cuviincioasei
genitiv-dativ	plural	cuviincioși	cuviincioșilor	cuviincioase	cuviincioaselor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—