CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar ] – Din fr. coutumier. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
CUTUMIÁR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar . / cf. fr. coutumier ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
CUTUMIÁR, -Ă adj. referitor la cutumă; consuetudinar. ♦ drept ~ = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau țări având putere de lege; obiceiul pământului. (< fr. coutumier ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
CUTUMIÁR adj. (JUR.) consuetudinar. (Practică ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
cutumiár adj. m. (sil. -mi-ar ), pl. cutumiári; f. sg. cutumiáră, pl. cutumiáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
CUTUMIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de cutumă; propriu cutumei; tradițional. [Sil. -mi-ar ] /<fr. coutumier (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
cutumiar adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular cutumia r cutumia rul cutumia ră cutumia ra plural cutumia ri cutumia rii cutumia re cutumia rele genitiv-dativ singular cutumia r cutumia rului cutumia re cutumia rei plural cutumia ri cutumia rilor cutumia re cutumia relor vocativ singular cutumia rule cutumia ro plural cutumia rilor cutumia relor
