CUTÍCULĂ, cuticule, s. f. 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CUTÍCULĂ s.f. Strat subțire și rezistent care învelește și protejează smalțul dinților, corpul sau foile plantelor. [< fr. cuticule, cf. lat. cuticula – pieliță]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CUTÍCULĂ s. f. 1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale. 2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor. 3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină. (< fr. cuticule, lat. cuticula) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

cutículă s. f., g.-d. art. cutículei; pl. cutícule (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CUTÍCULĂ ~e f. 1) Strat rezistent care acoperă suprafața ce vine în contact cu mediul înconjurător al celulelor epiteliale. ~ dentară. 2) Strat seros care acoperă fructele și frunzele. /<fr. cuticule, lat. cuticula (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard