A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute
A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi
A avea nas sau a-și ridica nasul = a îndrăzni, a cuteza
A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători
A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămâie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situații neplăcute, penibile
A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute
A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza
A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată
A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute
A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să...
A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe (neplăcute)
A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune, plăcute și venite de-a gata
A vrea, a dori (cuiva) răul = a dori să i se întâmple cuiva lucruri neplăcute
A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti
A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...
Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute
Cele șapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute șapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni și realizare tehnică
Mai alaltăieri = zilele trecute
Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute
Pe capete = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute
Pe tăcute = în tăcere, în ascuns
Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care
În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus)
CÚTE,cute, s. f. Piatră de gresie pentru ascuțit uneltele tăioase (mai ales coasa); arcer. – Lat. cos, cotis. (Sursa: DEX '98 )
CÚTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (~ pentru ascuțit coasa.) (Sursa: Sinonime )
cúte1 s.f. (reg.) 1. piatră de ascuțit coasa; gresie, piatră, arcer. 2. dunga din pâinea necoaptă; clisă. 3. canal pe coasta unui deal. (Sursa: DAR )
cúte2 s.f. (reg.) parte a cimpoiului, făcută din soc și vârâtă în carabă. (Sursa: DAR )
cúte3 s.f. (reg.) tutun făcut din frunze netăiate, pentru lulea. (Sursa: DAR )
cúte (cúte), s. f. – Piatră de ascuțit. – Megl. cuti. Lar. cos (Pușcariu 471; Candrea-Dens., 467; REW 2275; DAR) cf. it. cote (calabr. cute), sp. (Burgos) codón „piatră”, port. godo. Rezultatul rom. nu este normal: cōtem trebuia să dea *coate, ca florem › floare. Pare a se datora analogiei cu cuțit și ascuți. (Sursa: DER )
cúte s. f., g.-d. art. cútei; pl. cúte (Sursa: Ortografic )
CÚTĂ,cute, s. f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din bg. kuta. (Sursa: DEX '98 )
CÚTĂ ~ef. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; zbârcitură; creț. 3) Încrețitură a scoarței pământești, apărută sub acțiunea forțelor tectonice. /<bulg. kuta (Sursa: NODEX )
CÚTE ~f. Bucată de rocă dură (piatră) folosită pentru ascuțit obiecte tăioase; gresie. /<lat. cos, cotis (Sursa: NODEX )
CÚTĂ s. 1. creț, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ a unei rochii.)2. v. boțitură. 3. îndo-itură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)4.(GEOL.) încrețitură. (~ a scoarței terestre.)5. v. încrețitură. 6. v. rid. (Sursa: Sinonime )
cuță1,cuțe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâșii de slănină pentru afumat. (Sursa: DAR )
cuță2,cuțe, s.f. (reg.) 1. cățea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare. (Sursa: DAR )
cútă (cúte), s. f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute). (Sursa: DER )
cútă s. f., pl. cúte (Sursa: Ortografic )
CUTE, Ștefan (Nimigeanul sau Feldrihanul) (?-m. după 1761, n. Feldru, jud. Bistrița-Năsăud), țăran român. Conducător al luptei iobagilor din părțile Năsăudului și Rodnei din anii 1756-1762 împotriva patriciatului săsesc din Bistrița. (Sursa: DE )
