Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

CUTÁRE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccu-talis. (Sursa: DEX '98 )

CUTÁRE2 cutări, s. f. Acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei. ♦ Proces de îndoire a stratelor și de formare a cutelor sub acțiunea mișcărilor scoarței terestre. – V. cuta. (Sursa: DEX '98 )

CUTÁRE pron. nehot. (înlocuiește numele unei persoane atunci când nu vrem sau nu este necesar s-o numim). /<lat. eccutalis (Sursa: NODEX )

CUTÁRE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus ...) (Sursa: Sinonime )

CUTÁRE s. 1. (GEOL.) încrețire. (Proces de ~ a scoarței terestre.) 2. v. ridare. (Sursa: Sinonime )

cutáre adj. – 1. Unul, acesta. – 2. (Pron. indef.) Un oarecare. – Megl. cutari. Lat. eccum talis (Cipariu, Gram., 260; Diez, I, 142), cf. it. cotale, tosc. cosare. Cf. și tare, acătării. (Sursa: DER )

cutáre adj. m., f., g.-d. m. cutărui, g.-d. f. cutărei; pl. m. și f. cutáre, g.-d. cutăror (Sursa: Ortografic )

cutáre pr. m., f., g.-d. m. cutărúia, g.-d. f. cutăréia; pl. m. și f. cutáre, g.-d. cutărora (Sursa: Ortografic )

cutáre s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutări (Sursa: Ortografic )

CUTÁ, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută. (Sursa: DEX '98 )

A CUTÁ ~éz tranz. 1) (rochii, fuste, țesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută (Sursa: NODEX )

A SE CUTÁ mă ~éz intranz. 1) (despre produse textile, confecții etc.) A face cute. 2) (despre scoarța terestră) A se deforma în cute sub acțiunea proceselor interne. 3) (despre piele, față etc.) A căpăta cute; a se încreți; a se zbârci; a se rida. /Din cută (Sursa: NODEX )

CUTÁ vb. 1. v. plisa. 2. v. drapa. 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pământului s-a ~ în urma seismului.) 4. v. rida. 5. v. încreți. (Sursa: Sinonime )

A cuta ≠ a descreți (Sursa: Antonime )

cutá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cuteáză (Sursa: Ortografic )

CUTÁRE1 (‹ cuta) s. f. Acțiunea de a (se) cuta. ♦ (GEOL.) Ansamblul proceselor de deformare plastică a stratelor din scoarța Pămîntului sub acțiunea mișcărilor tectonice verticale sau orizontale, avînd ca rezultat formarea cutelor. Se deosebesc: c. orogenă, c. cratogenă, c. intermediară. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cuta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuta cutare cutat cutând singular plural
cutea cutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cutez (să) cutez cutam cutai cutasem
a II-a (tu) cutezi (să) cutezi cutai cutași cutaseși
a III-a (el, ea) cutea (să) cuteze cuta cută cutase
plural I (noi) cutăm (să) cutăm cutam cutarăm cutaserăm, cutasem*
a II-a (voi) cutați (să) cutați cutați cutarăți cutaserăți, cutaseți*
a III-a (ei, ele) cutea (să) cuteze cutau cuta cutaseră
* Formă nerecomandată

cutare (încrețire)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutare cutarea
plural cutări cutările
genitiv-dativ singular cutări cutării
plural cutări cutărilor
vocativ singular cutare, cutareo
plural cutărilor

cutare (persoană)   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular cutare cutare
plural cutare cutare
genitiv-dativ singular cutăruia, cutărui cutăreia, cutărei
plural cutărora, cutăror cutărora, cutăror