CURTENÍE s. f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. – Curtean + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
CURTENÍE s.f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. [< curtean + -ie, după fr. courtoisie]. (Sursa: DN )
CURTENÍE s. v. amabilitate, atenție, curtoa-zie, galanterie, gentilețe, politețe. (Sursa: Sinonime )
curteníe s. f., art. curtenía, g.-d. curteníi, art. curteníei (Sursa: Ortografic )
| curtenie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | curtenie | curtenia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | curtenii | curteniei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | curtenie, curtenio |
| plural | — |
