CURTENÍ,curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean. (Sursa: DEX '98 )
CURTENÍ vb. v. curta. (Sursa: Sinonime )
curténi s.m. pl. (înv.) 1. persoane care îndeplinesc slujbe la curtea domnească. 2. soldați din garda călăreață a domnitorului; viteji, slujitori, ostași de curte. (Sursa: DAR )
curtení,curtenésc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante. (Sursa: DAR )
curtení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. curteneáscă (Sursa: Ortografic )
CURTEÁN, -Ă,curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
A CURTENÍ ~ésctranz. înv. (femei) A face curte; a curta. /Din curtean (Sursa: NODEX )
CURTEÁN ~eánă (~éni, ~éne)m. și f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care făcea parte din suita aces-tuia. 2) (în Moldova medievală) Oștean care primea de la domnie un lot de pământ în schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean (Sursa: NODEX )
CURTEÁN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~enii lui.) (Sursa: Sinonime )
CURTEÁN s. v. argat, slugă, viteaz. (Sursa: Sinonime )
