CURMĂTÚRĂ, curmături, s. f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa (4). – Curma + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CURMĂTÚRĂ s. (GEOGR.) șa, (reg.) deșilătură. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii). (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

curmătúră s. f., g.-d. art. curmătúrii; pl. curmătúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CURMĂTÚRĂ ~i f. Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. /a curma + suf. ~ătură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard